"De când mă privești prin aparatul de fotografiat" de Mateș Mădălina

"De când mă privești prin aparatul de fotografiat, anii au trecut peste tine, peste noi. Când l-ai pus la ochi și obiectivul m-a îmbrățișat pentru prima dată, aveam încă toți pistruii pe față și râdeam din tot sufletul. Purtam uniformă, eram așezată pe o bancă din parcul din centrul orașului și îmi țineam ghiozdanul în brațe. Mi se părea că am burtă și voiam să o ascund. Voiam să crezi că sunt perfectă..."

"Exercițiu de intermedialitate" de Roxana Pintean

"Respiri. Doar că dintr-o dată plămânii tăi nu mai sunt ai tăi. Privești. Doar că s-a schimbat ceva la lume și parcă are un farmec mai aparte. Îți miști coada. Stai, tu n-ai avut coadă niciodată, ce se întâmplă? Eh, probabil nimic important, te gândești, și continui să dai din înotătoare. Ciudate sunt și casele astea care au apărut sub apă, dar aia e, nu te mai miră nimic în ziua de azi..."

"Titu" de Petrică Andreea

"Am zbughit-o de-acasă, dis-de-dimineață, fugind de amintirea cuvintelor reci pe care ni le-am aruncat unul altuia, ca pe-o grenadă ce stă să se declanșeze. Mă gândeam că o să las cearta noastră jos, la baza muntelui, dar am luat-o cu mine, împachetată metodic în rucsacul neîncăpător. Umblu pe cărări de câteva ore bune și-am obosit. Mă așez pe-un ciot să mă decid ce fac mai departe. Nu știu pe unde sunt și nu mai văd nicăieri punctul roșu după care mă orientam. ,,Hopa, te-ai cam rătăcit!” îmi șoptește malițios o voce interioară..."

"La Sibiu, la Sibiu" de Stan Elena

"Apilie, 2023, o primăvară tristă. Atât de tristă, încât parfumul florilor care s-au deschis de dragul muritorilor se întrepătrunde cu parfumul fumului și cu aerul rece adus din munte. Uneori fulgii cad peste petale de catifea, iar acestea se înnegresc, apoi cad sau se strâng fiindcă au fost arse de ger. Da, se produc arsuri și din cauza frigului… Ea a plecat de acasă din martie. Era ziua ei, Ziua tuturor femeilor și mamelor din lume, iar ea este și soție și mamă, dar au izgonit-o. De fapt, ce o aștepta acasă? Un soț zgârcit, impotent, urât care nu avea pic de respect față de ea..."

"Născut în lumina zilei" de Fodorean Estera Flavia

"Prea iubită soție, Știu...vântul are aripile mult mai puternice, pline de nerăbdare, iar aceste cuvinte te vor regăsi de mult trasă la față, de mult pierdută în suferința pe care nu am vrut să ți-o pricinuim. Oh, Ștefana, de-aș putea să te văd, să îți sărut mâinile trudite și să mă înclin înaintea ta...din bunătatea inimii tale ai ridicat un nobil, ai readus la viață și speranță un destin sfărâmat și i-ai redat vitalitatea. Din prima zi în care l-am cunoscut pe el, am știut că că acest grup destrămat a primit harul unei inimi încurajatoare. Oh, cât am luptat să nu fim slabi de duh, Ștefana.."

"În ape tulburi" de Anne-Lise Brown

"Uite, stau. Am alergat prea mult. De mine, de tine, de prezența colectivă înăbușită în frică, deziluzie și formă fără fond. Am obosit puțin și mi-e o poftă nebună de joacă. Am în minte acest joc cu necunoscutul, un soi de șah unde miza nu e regina, ci destinul meu. De exemplu: dacă m-aș muta, pe mine, regele, tocmai în mijlocul unei întinderi de apă? Poate pe o insulă, poate într-un oraș inundat, poate chiar într-un acvariu, că dacă e să fim onești fiecare vine la pachet cu rechinii săi. Întrebarea e - mă vor urma pionii? Pionii ăștia care nu îmi dau pace și îmi pun într-una cuvinte în gând..."

"You could've told me there will be flying whales" de Melissa (engleză)

"The end of the world was coming, they’d just announced it, and as I was watching the news, you called me up. It was raining, so, when you told me you found the place where the end of the world will start, and asked if I wanted to come with you there, I said, ‘Maybe we should wait for another day. When the sun shines, and the weather is warm, but not too much, just enough so I can wear a dress. And when the night comes, I could say that I’m cold, and that we should go home..."

"Gara" de Rapa-Balan Tudor-Florin

"Mereu m-am întrebat de ce trebuie să fie atât de zgomotoase trenurile. Roțile le scârțâie și țiuie în timp ce alunecă pe șine, și de parcă nu ar fi destul, mai și insistă să își anunțe zgomotos prezența prin acel prelung și intens fluierat. De prisos acest zgomot. Poate folosea cândva, însă azi, când oamenii așteaptă îngrămădiți până aproape de margine carele de metal în care întră șidin care ies cu o viteză incredibilă, că niște furnici într-un mușuroi, fluieratul a devenit o simplă obișnuință. La fiecare tren urechile încep să îmi țiuie tot mai tare nu am nicio altă alegere decât să stau, să aștept, să suport, să sper că va trece..."

"Omul-bancă" de Ioana-Cristina Szabo

"Îl cheamă Luca și e rezident al parcului Fericirea. Un nume ironic, dacă stai să te gândești din perspectiva lui. Dar nimeni nu se gândește din perspectiva lui. Oamenii din zonă îi spun Sămânțarul – pentru că fix astea sunt bucuriile care i-au mai rămas în viață. Dacă îi rămân bani, după votcă-și cumpără semințe – de-alea negre și mici, pe care le înghite mai mult întregi, că nu mai are nici dinți să le curețe cum trebuie, și nici n-ar face, sub nicio formă, mizerie în parcul lui. Alții îi spun Omul-bancă, pentru că de când îl știe lumea din zonă, e ca și făcut una cu banca aia. Banca lui. Ei doi, singuri prin lume și împotriva ei..."

"Evenimente de întorsătură" de Onaci Andrada

"Când s-a născut Vincensiu, părinții lui sperau că va deveni un inginer de succes, însă el știa din momentul în care l-au așezat în incubator că este menit pentru ceva mai măreț. A fost internat timp o săptămână în spitalul comunei Poienile din Deal,deoarece așa trebuia. Nu era născut de mult. După săptămâna aceea, părinții l-au luat acasă. Au întrebat dacă nu au și pe altă culoare însă, li s-a spus că nu și că doar pe Vincensiu îl pot da. Era o zi ploioasă. Calul era parcat, ștraful pe avarii, în așteptarea celor patru: Vincensiu, părinții săi și un șobolan pe care l-au luat din spital, pentru că părea să îi placă de băiat..."